Un mod mai subtil de a lupta impotriva unei pareri bune despre cineva in memoria colectiva, este sa-l demonizeze.
Aceasta arma a fost folosita inca din antichitate, in special in istoria oficiala. De exemplu, conducatorii rau-intentionati sunt legiune in „Historia Augusta”, o colectie de biografii poruncite de catre Diocletian si Constantin sa devina citirea oficiala a imparatilor romani si a tuturor uzurpatorilor care au incercat sa ravneasca la puterea suprema.Mai tarziu, cand Attila, regele hunilor, a pradat mai multe orase din cele doua imperii romane, intre 434 si 453 d.Hr., clerul si imparatii au profitat de oportunitatea de a-si consolida autoritatea lor asupra maselor numind-ul pe barbar si armata sa flagellum Dei (biciul lui Dumnezeu), poruncind cetatenilor sa se supuna legii Bisericii si statului, altfel Cel Atotputernic va trimite pe pamant alta, poate chiar mai puternica, nenorocire.
Dar demonizarea a escaladat la noi dimensiuni odata cu convertirea uneia dintre cele mai puternice imperii occidentale la monoteism. Transformarea unui om intr-un instrument al Diavolului a devenit extraordinar de eficient. Unul dintre primii imparatil romani care fac obiectul acestei metode a fost Iulian (331-363 d.Hr.), care a incercat sa reformeze statul si sa reinvie practicile religioase romane traditionale in paralel cu cele ale cultului crestin. Ucis intr-o lupta de un ofiter din armata proprie, el a devenit in scurt timp una dintre figurile cele mai negative ale propagandei oficiale. Pentru posteritate, el a devenit „Apostatul” (omul care si-a abandonat credinta si principiile sale) iar portretul sau este inca folosit astazi ca o intruchipare a raului ucis de Sfantul Mercurie, un Drept venerat de catre Bisericile Orientale.
Cand conducatorii nu gaseau nici o persoana pe care sa o transforme in diavol, ei isi imaginau o creatura aparte. Aceasta a fost Baphomet, o zeitate pagana a carui nume a aparut in Franta, in secolul al XI-lea ca o coruptie a lui Mahomet, numele latin pentru Mohamed. In timpurile medievale, idolatrizarea acestei creaturi era acuzatia suprema pentru a incrimina si executa presupuse vrajitoare. Regele francez Filip al IV-lea a folosit-o intr-o masura fara precedent, reusind sa condamne si sa arda pe rug Marele Maestru si zeci de Cavaleri Templieri intre 1307 si 1314 e.n. Reprezentat ca un monstru cu cap de capra de la sfarsitul secolului al XIX-lea, utilizarea lui Baphomet ca o arma de denigrare, a avut o revenire puternica in retorica anti-masonica de la inceputul secolului al XX-lea.